preluat de pe blogul parohiei

preluat de pe blogul parohiei

Pastorala la Invierea Domnului 2017 si un alt mesaj pus la inima dvs.

PastoralePosted by Cristian Silviu Comanescu Fri, April 14, 2017 10:04:54
Preaiubiții mei,

Hristos a înviat!

Cu dragoste și dor îmi îndrept gândurile inimii mele către voi toți, oriunde vă aflați acum, îndemndu-vă, părintește și frățește, să mânecăm cu mânecare adâncă spre Hristos, Cel care ne așteaptă cu brațele deschise, pe Cruce, pentru a ne dărui îmbrățișarea Învierii!

Va rog sa descarcati de pe prima pagina a site-ului Episcopiei noastre PASTORALA DE PASTI (TEXT SI AUDIO-VIDEO) SI VA ROG SA O TRANSMITETI MAI DEPARTE.
Pomeniti si incredintati si altora apropiati voua, spre pomenire, pe tanarul ANDREI-FLORIN de la Cluj care de apropae 10 luni dupa accidentul cu motocicleta se afla in interventii chirurgicale. Este constient, fiind ravasit de durere si neputinta. Sa il rugam pe Domnul sa il tamaduiasca deplin alaturi de alti bolnavi din Episcopia Europei de Nord si de pretutindeni.


Al Vostru Părinte, Frate și Prieten,
+Episcopul Macarie









Pastorala la Invierea Domnului 2017

PastoralePosted by Cristian Silviu Comanescu Sun, April 09, 2017 21:58:38




† Macarie,

Cu dor de Inviere, sa ne intoarcem la dragostea dintai pentru Hristos!

Din harul lui Dumnezeu Episcop al românilor ortodocşi din Europa de Nord,

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi Preaiubiţilor credincioşi şi credincioase, sfântă îmbrăţişare pascală şi salutul binecuvântat „Hristos a înviat!”

Iubiți frați şi surori în Hristos, Cel Răstingit şi Înviat,

Iată, răbdarea și nevoința Postului Mare își a ă răsplata în bucuria Învierii, împărtășită acum de întreaga suflare dreptcredincioasă. Deși mulți socotesc, poate, că bucuria Învierii este subînțeleasă, gândul meu este că, pentru a o trăi cu adevărat, este nevoie de un examen interior, de conștientizarea stării noastre sufletești în lumina acestei „sărbători a sărbătorilor și praznic al praznicelor”. Reflectând la cele spuse, gândul meu se îndreaptă, cu bucurie și nostalgie, totodată, la una dintre cele mai dragi amintiri pe care le păstrez din copilărie și adolescență: prăznuirea Paștilor pe plaiurile mele natale.

mai mult









Pastorala la inceputul Postului Mare anul 2016

PastoralePosted by Cristian Silviu Comanescu Sat, October 29, 2016 20:21:52
Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,



Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord este alcătuită din două Eparhii: Arhiepiscopia Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, cu sediul la Nurnberg, în Germania şi Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm, în Suedia.

Sinodul mitropolitan, format din Părintele Mitropolit Serafim, Părintele Episcop Macarie şi Părintele Episcop vicar Sofian Braşoveanul, vă adresează această Scrisoare pastorală la începutul Postului Mare cu un scop precis şi anume acela de a ne solidariza cu toţii, prin post şi rugăciune, cu creştinii din întreaga lume care suferă din cauza credinţei lor. Potrivit informațiilor pe care le primim prin mijloacele mass-media, creştinii sunt la ora actuală cei mai persecutaţi din lume. Un studiu arată că numai în anul 2015 au fost omorâţi, din motive religioase, mai mult de 7000 de creştini, în afară de cei din Coreea de Nord, Siria şi Irak unde nu există, deocamdată, o evidenţă clară a celor uciși sau prigoniţi. Între aceştia se numără şi doi mitropoliţi: Pavel, fratele actualului Patriarh al Antiohiei şi Grigorie din Biserica siriacă, răpiţi cu trei ani în urmă. Potrivit aceluiaşi studiu, în anul 2015 au fost atacate sau distruse 24.000 de locaşuri de cult, dublu faţă de anul 2014.

Dar pe lângă persecuţia din afară împotriva creştinismului, există şi o „persecuţie” dinăuntru, mai perfidă şi mai periculoasă, pentru că credinţa este atacată în însăşi fiinţa ei. Este vorba de „demonul secularizării” care ne face să căutăm numai lucrurile materiale şi plăcerile vieţii, pentru ca să uităm de Dumnezeu şi de viaţa de după moarte, precum și de „demonul libertăţi” care vrea să ne elibereze de aşa-zisa „povară” a legilor moralei evanghelice şi chiar ale firii, pentru ca să fim cu totul liberi, ceea ce în realitate înseamnă să fim cu totul robi ai păcatului. Constatăm cu durere că pentru omul modern păcatul nu există. Oamenii de astăzi nu mai înţeleg şi nu mai recunosc realitatea sclaviei în care îi împinge păcatul, ceea ce-i face să proclame drept libertate înrobirea faţă de patimi. „Adevărat vă spun vouă: Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului” (Ioan 8, 34).

Societatea în care trăim, deşi are fundamente creştine, nu se mai conduce după principiile evanghelice care promovează viaţa şi o fereşte de degradare, ci adoptă legi imorale şi împotriva naturii, care cu timpul o ruinează. Robia sau sclavia păcatului nu poate să aducă omului fericirea pe care şi-o doreşte. Dimpotrivă, păcatul, oricare ar fi el, este o dramă împreunată cu tot felul de boli şi suferinţe, sufleteşti şi trupeşti, precum și cu nereuşite în viaţă, care-l fac pe om nefericit. Singura noastră salvare este Hristos Care ne aşteaptă, ca pe fiul risipitor, să ne întoarcem la El prin pocăinţă, adică prin recunoaşterea păcatelor şi mărturisirea lor în Scaunul Spovedaniei şi îndreptarea vieţii după poruncile lui Dumnezeu.

Demonii care-l ispitesc pe om şi-l îndeamnă la păcat, pentru ca apoi să-l robească, nu ies decât prin rugăciune şi prin post (Matei 17, 21). De aceea vă chemăm pe voi toţi, fiii noştri duhovniceşti, să înmulţiţi rugăciunea şi să postiţi cu deosebire în această perioadă a Postului Mare, punând înaintea Mântuitorului Iisus Hristos gândul şi dorinţa noastră ca să-i apere pe cei ce cred în El, să-i ierte şi să-i întoarcă de la răutatea lor pe vrăjmaşii creştinilor, iar pe noi, cei credincioşi, să ne izbăvească de robia păcatului, să ne păzească de tot răul şi să ne împlinească cererile cele bune, spre mântuire şi viaţă veşnică. Cu deosebire în acest Post să încercăm să citim zilnic, pe lângă rugăciunile obişnuite de dimineaţa şi seara, Paraclisul Maicii Domnului şi din Psaltire (cine poate, o catismă pe zi). De asemenea, să nu uităm să citim mereu Cuvântul lui Dumnezeu din Noul Testament, care ne dă viaţă. Să facem de asemenea, zilnic, cât mai multe metanii, atât de folositoare sufletului şi trupului.

Pe cei care sunteţi obişnuiţi cu postul şi vă simţiţi în stare, vă îndemnăm să postiţi miercurea şi vinerea fără să gustaţi nimic, nici chiar apă, până seara, sau cel puţin până la ora trei după amiază, ceasul morții Mântuitorului pe cruce, pentru păcatele noastre. După Tradiţia veche a Bisericii, a posti înseamnă a nu gusta nimic până seara. Postul mai sever este o mare binecuvântare pentru viaţa noastră, atât pentru suflet, cât şi pentru trup. Cel ce posteşte după rânduiala Bisericii, va fi mult mai sănătos decât cel care nu posteşte. Toţi Părinţii spun că postul este rânduit de Dumnezeu nu pentru omorârea trupului, ci a patimilor care ucid trupul.

Însă rugăciunea şi postul sunt bineprimite de Dumnezeu numai dacă suntem încadraţi în Biserică, participând activ la viaţa parohiei de care aparţinem, rugându-ne împreună la Sfânta Liturghie şi împărtăşindu-ne cât mai des cu Trupul şi Sângele Domnului. Rugăciunea în biserică şi rugăciunea particulară, făcută acasă, pe drum, la lucru, în toată vremea şi în tot locul, ca şi postul din miercurile şi vinerile de peste an, precum şi din cele patru Posturi mari, ne fac mai buni şi mai blânzi. Rugăciunea şi postul înmulţesc în inima noastră dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, cu care trebuie să trăim în pace şi în înţelegere şi să-i ajutăm la nevoie. Nu putem posti şi nu putem să ne rugăm cu adevărat decât dacă ne silim să iubim pe semenii noştri, începând cu cei din familia noastră.

Şi pentru că suntem în Duminica iertării, să ne cerem iertare de la toţi cei pe care i-am supărat cu cuvântul sau cu fapta, pentru ca rugăciunea şi postul nostru să fie bineprimite de Dumnezeu.

Noi suntem cei dintâi care cerem iertare de la frățiile voastre, preoţii şi credincioşii încredinţaţi nouă de Dumnezeu spre păstorire.

Bunul Dumnezeu să primească rugăciunea şi postul nostru şi să întoarcă la pocăinţă, pe potrivnicii creştinilor de pretutindeni, ca să viețuim cu toții în iubire și în facerea de bine!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!



+SERAFIM

Arhiepiscopul ortodox român

al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi

Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord


+MACARIE

Episcopul ortodox român

al Europei de Nord


+SOFIAN Braşoveanul

Episcop-vicar

al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române

a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

Chemare la post și rugăciune

PastoralePosted by Cristian Silviu Comanescu Sun, March 13, 2016 09:02:02

Chemare la post şi rugăciune

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord este alcătuită din două Eparhii: Arhiepiscopia Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, cu sediul la Nurnberg, în Germania şi Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm, în Suedia.

Sinodul mitropolitan, format din Părintele Mitropolit Serafim, Părintele Episcop Macarie şi Părintele Episcop vicar Sofian Braşoveanul, vă adresează această Scrisoare pastorală la începutul Postului Mare cu un scop precis şi anume acela de a ne solidariza cu toţii, prin post şi rugăciune, cu creştinii din întreaga lume care suferă din cauza credinţei lor. Potrivit informațiilor pe care le primim prin mijloacele mass-media, creştinii sunt la ora actuală cei mai persecutaţi din lume. Un studiu arată că numai în anul 2015 au fost omorâţi, din motive religioase, mai mult de 7000 de creştini, în afară de cei din Coreea de Nord, Siria şi Irak unde nu există, deocamdată, o evidenţă clară a celor uciși sau prigoniţi. Între aceştia se numără şi doi mitropoliţi: Pavel, fratele actualului Patriarh al Antiohiei şi Grigorie din Biserica siriacă, răpiţi cu trei ani în urmă. Potrivit aceluiaşi studiu, în anul 2015 au fost atacate sau distruse 24.000 de locaşuri de cult, dublu faţă de anul 2014.

Dar pe lângă persecuţia din afară împotriva creştinismului, există şi o „persecuţie” dinăuntru, mai perfidă şi mai periculoasă, pentru că credinţa este atacată în însăşi fiinţa ei. Este vorba de „demonul secularizării” care ne face să căutăm numai lucrurile materiale şi plăcerile vieţii, pentru ca să uităm de Dumnezeu şi de viaţa de după moarte, precum și de „demonul libertăţi” care vrea să ne elibereze de aşa-zisa „povară” a legilor moralei evanghelice şi chiar ale firii, pentru ca să fim cu totul liberi, ceea ce în realitate înseamnă să fim cu totul robi ai păcatului. Constatăm cu durere că pentru omul modern păcatul nu există. Oamenii de astăzi nu mai înţeleg şi nu mai recunosc realitatea sclaviei în care îi împinge păcatul, ceea ce-i face să proclame drept libertate înrobirea faţă de patimi. „Adevărat vă spun vouă: Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului” (Ioan 8, 34).

Societatea în care trăim, deşi are fundamente creştine, nu se mai conduce după principiile evanghelice care promovează viaţa şi o fereşte de degradare, ci adoptă legi imorale şi împotriva naturii, care cu timpul o ruinează. Robia sau sclavia păcatului nu poate să aducă omului fericirea pe care şi-o doreşte. Dimpotrivă, păcatul, oricare ar fi el, este o dramă împreunată cu tot felul de boli şi suferinţe, sufleteşti şi trupeşti, precum și cu nereuşite în viaţă, care-l fac pe om nefericit. Singura noastră salvare este Hristos Care ne aşteaptă, ca pe fiul risipitor, să ne întoarcem la El prin pocăinţă, adică prin recunoaşterea păcatelor şi mărturisirea lor în Scaunul Spovedaniei şi îndreptarea vieţii după poruncile lui Dumnezeu.

Demonii care-l ispitesc pe om şi-l îndeamnă la păcat, pentru ca apoi să-l robească, nu ies decât prin rugăciune şi prin post (Matei 17, 21). De aceea vă chemăm pe voi toţi, fiii noştri

duhovniceşti, să înmulţiţi rugăciunea şi să postiţi cu deosebire în această perioadă a Postului Mare, punând înaintea Mântuitorului Iisus Hristos gândul şi dorinţa noastră ca să-i apere pe cei ce cred în El, să-i ierte şi să-i întoarcă de la răutatea lor pe vrăjmaşii creştinilor, iar pe noi, cei credincioşi, să ne izbăvească de robia păcatului, să ne păzească de tot răul şi să ne împlinească cererile cele bune, spre mântuire şi viaţă veşnică. Cu deosebire în acest Post să încercăm să citim zilnic, pe lângă rugăciunile obişnuite de dimineaţa şi seara, Paraclisul Maicii Domnului şi din Psaltire (cine poate, o catismă pe zi). De asemenea, să nu uităm să citim mereu Cuvântul lui Dumnezeu din Noul Testament, care ne dă viaţă. Să facem de asemenea, zilnic, cât mai multe metanii, atât de folositoare sufletului şi trupului.

Pe cei care sunteţi obişnuiţi cu postul şi vă simţiţi în stare, vă îndemnăm să postiţi miercurea şi vinerea fără să gustaţi nimic, nici chiar apă, până seara, sau cel puţin până la ora trei după amiază, ceasul morții Mântuitorului pe cruce, pentru păcatele noastre. După Tradiţia veche a Bisericii, a posti înseamnă a nu gusta nimic până seara. Postul mai sever este o mare binecuvântare pentru viaţa noastră, atât pentru suflet, cât şi pentru trup. Cel ce posteşte după rânduiala Bisericii, va fi mult mai sănătos decât cel care nu posteşte. Toţi Părinţii spun că postul este rânduit de Dumnezeu nu pentru omorârea trupului, ci a patimilor care ucid trupul.

Însă rugăciunea şi postul sunt bineprimite de Dumnezeu numai dacă suntem încadraţi în Biserică, participând activ la viaţa parohiei de care aparţinem, rugându-ne împreună la Sfânta Liturghie şi împărtăşindu-ne cât mai des cu Trupul şi Sângele Domnului. Rugăciunea în biserică şi rugăciunea particulară, făcută acasă, pe drum, la lucru, în toată vremea şi în tot locul, ca şi postul din miercurile şi vinerile de peste an, precum şi din cele patru Posturi mari, ne fac mai buni şi mai blânzi. Rugăciunea şi postul înmulţesc în inima noastră dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, cu care trebuie să trăim în pace şi în înţelegere şi să-i ajutăm la nevoie. Nu putem posti şi nu putem să ne rugăm cu adevărat decât dacă ne silim să iubim pe semenii noştri, începând cu cei din familia noastră.

Şi pentru că suntem în Duminica iertării, să ne cerem iertare de la toţi cei pe care i-am supărat cu cuvântul sau cu fapta, pentru ca rugăciunea şi postul nostru să fie bineprimite de Dumnezeu.

Noi suntem cei dintâi care cerem iertare de la frățiile voastre, preoţii şi credincioşii încredinţaţi nouă de Dumnezeu spre păstorire.

Bunul Dumnezeu să primească rugăciunea şi postul nostru şi să întoarcă la pocăinţă, pe potrivnicii creştinilor de pretutindeni, ca să viețuim cu toții în iubire și în facerea de bine!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!

+SERAFIM

Arhiepiscopul ortodox român

al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi

Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord

+MACARIE

Episcopul ortodox român

al Europei de Nord

+SOFIAN Braşoveanul

Episcop-vicar

al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române

a Germaniei, Austriei şi Luxemburgulu