preluat de pe blogul parohiei

preluat de pe blogul parohiei

Duminica a 12 a dupa rusalii

Mesaje duminicalePosted by Cristian Silviu Comanescu Sun, August 27, 2017 08:09:31


Duminica a 12 a dupa rusalii-Tânărul bogat

În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui şi zicându-I: Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul: Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: "Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.Matei 12,16..


Dragii mei

Tânărul bogat din Evanghelia Duminicii a 12-a după Rusalii, îl reprezintă pe omul care, deşi are o situaţie materială bună, deşi este corect din punct de vedere moral, păstrează totuşi în suflet un dor după ceva mai înalt decât ceea ce poate să-i ofere avuţia materială şi etica ireproşabilă.

Mântuitorul Iisus Hristos, după cum vedem, respectă întristarea şi libertatea tânărului. Nu-l consolează, nu diminuează şi nu schimbă sfatul dat. Pentru că tânărul bogat a fost sincer şi direct, dovedind râvnă pentru viaţa veşnică, şi răspunsul Mântuitorului a venit într-o formă concisă, chiar dacă sfatul cel bun pe care-l primise tânărul nu putea fi împlinit imediat.

Evanghelia acestei duminici este plină de învăţături duhovniceşti.

În primul rând, învăţăm de la acest tânăr bogat, dar evlavios şi moral, că omul, chiar şi atunci când are o situaţie materială asigurată în lumea aceasta, bunurile materiale limitate şi trecătoare nu pot niciodată să ofere sufletului lui bucuria vieţii veşnice. Sufletul omului, creat după Chipul lui Dumnezeu Cel veşnic şi infinit, este permanent în căutarea lui Dumnezeu Cel veşnic şi infinit, Cel netrecător şi nelimitat. E atât de doritor de veşnicie sufletul omului, încât nimic din lumea aceasta nu-l poate satisface pe deplin. Nimic din ceea ce este trecător nu poate răspunde dorinţei lui de viaţă şi iubire veşnică. Numai Dumnezeu Cel veşnic şi nesfârşit în iubirea Sa poate umple sufletul omului cu viaţă şi iubire veşnică. Aceasta este adâncimea căutării din întrebarea tânărului evlavios şi bogat, şi anume: “Ce să fac, ca să am viaţa veşnică?”. Aceasta este cea mai frumoasă întrebare, nu doar pentru un tânăr, ci pentru orice om: “Ce să fac, ca să am viaţa veşnică?”.

Sfântul Ioan Gură de Aur confirmă această frumuseţe unică a întrebării tânărului, atunci când spune: Ce folos avem de viaţa aceasta trecătoare, dacă în timpul ei nu căutăm viaţa cea veşnică, netrecătoare?

În al doilea rând mai aflăm un alt adevăr, deosebit de important: că nu este suficient să fii evlavios şi virtuos, nu e suficient să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu minţi, să nu înşeli, să nu mărturiseşti strâmb, adică nu este suficient să te abţii de la rău, ci trebuie să faci şi mult bine, ca să fii desăvârşit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârşi acest tânăr bogat era milostenia, ajutorarea săracilor.Tânărul bogat primeşte sfatul de a renunţa la agonisirea sa materială, pentru a dobândi comoară spirituală în inima lui, căci toate cele materiale acumulate de noi sunt ameninţate de risipire, numai fapta bună are calitatea de a se imprima în sufletul nostru ca o lumină ce ne însoţeşte în veşnicie.

În sfârşit, din această Evanghelie mai învăţăm că nu este uşoară schimbarea vieţii omului şi orientarea ei pe calea desăvârşirii, că fără luptă şi întristare nu este posibilă părăsirea căilor greşite. Foarte adesea ne întristăm când Hristos, prin Evanghelie, ne cheamă să ne schimbăm viaţa, să dărâmăm idolii ascunşi în inima noastră, adică patimi camuflate, şi să lăsăm să vină în locul lor iubirea şi lumina lui Hristos. Totuşi, toate sunt cu putinţă când căutăm sincer viaţa veşnică şi cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca şi noi, cei ce ne aflăm în căutarea mântuirii, să putem împlini sfaturile cele bune ale lui Hristos-Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin! (P.F. Daniel-predica Duminicii a 12-a după Rusalii)

Vă aștept la Sfânta Liturghie,

Cu pace și binecuvântare,

pr.Cristian Silviu





Duminica a 11-a după Rusalii

Mesaje duminicalePosted by Cristian Silviu Comanescu Sat, August 19, 2017 10:11:19

PILDA DATORNICULUI NEMILOSTIV

Zis-a Domnul: ascultati pilda aceasta: asemenea este imparatia cerurilor cu un imparat care a hotarat sa faca socoteala cu slujitorii sai. Şi, incepand sa faca socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanti. Dar, neavand el cu ce sa plateasca, domnul sau a poruncit sa-l vanda pe el si pe femeia lui, pe copii si toate cate avea, ca sa plateasca datoria. Atunci, acel slujitor, indraznind, a ingenunchiat si se inchina lui, zicand: Doamne, mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, cand a iesit de acolo, slujitorul acela a gasit pe unul din tovarasii sai, care ii era dator cu o suta de dinari, si, punand mana pe el, il strangea de gat si-i zicea: plateste-mi ce-mi esti dator. Atunci tovarasul acela, cazand in genunchi la picioarele lui, il ruga, zicand: mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tot. El insa n-a vrut, ci, ducandu-l, l-a bagat in temnita pana cand va plati datoria. Atunci, tovarasii lui, vazand cele ce s-au petrecut, s-au intristat foarte mult si, venind, au spus domnului lor toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l, domnul sau i-a zis: sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, pentru ca m-ai rugat; oare nu se cadea sa ai mila de tovarasul tau, precum si eu am avut mila de tine? Şi, maniindu-se, domnul sau l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce va plati toata datoria. Tot asa va face si Tatal Meu Cel ceresc cu voi daca fiecare din voi nu va ierta fratelui sau, din inima, greselile lui. Matei 18, 23-35


Dragii mei

Sfânta Evanghelie din Duminica aceasta ne arată marea bunătate a Lui Dumnezeu Care iartă oamenilor greşelile lor şi în acelaşi timp datoria oamenilor de a ierta şi ei la rândul lor greşelile altora. Din acest motiv, învăţătură Evangheliei este următoarea: Dumnezeu ne iartă nouă greşelile şi cere ca şi noi să iertăm altora greşelile lor. Dacă noi însă nu iertăm altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre îndreptare pe cel insensibil sau nesimţitor la darul iertării, astfel încât acesta învaţă şi împlineşte de nevoie, prin constrângere, ceea ce nu a făcut de bunăvoie şi din iniţiativa proprie.

Să ne gândim mereu că iertarea noastră din partea Lui Dumnezeu este condiţionată de iertarea greşelilor semenilor noştri de către noi. Dumnezeu voieşte ca noi să fim milostivi, să fim răbdători şi iertători, iar când iubirea milostivă şi iertătoare devine lumina vieţii noastre, atunci se schimbă în bine şi relaţiile între oameni. Astfel se opreşte violenţa, se stinge ura, se înlocuieşte răutatea cu bunătatea şi se schimbă “iadul”vieţii noastre în “bucurie a raiului”, prin luminarea minţii şi a inimii noastre încă din viaţa aceasta pământească.

Vă aștept la Sfânta Liturghie,

Cu pace și binecuvântare,



Duminica a 10-a după Rusalii

Mesaje duminicalePosted by Cristian Silviu Comanescu Fri, August 11, 2017 22:35:52
Vindecarea lunaticului

În vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatec şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi l-a certat Iisus şi diavolul a ieşit din el, şi copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis: de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din pricina necredinţei voastre; căci adevărat vă spun vouă că: de veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi cu neputinţă pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte.
Ev. Matei 17, 14-23

Dragii mei

Sfânta Evanghelie din duminica aceasta conferă explicaţia multor nereuşite ale noastre. N-am postit de ajuns, nu ne-am rugat de ajuns, n-am avut credinţă de ajuns. Prezenţa noastră în biserică pare neînsemnată, dar înaintea lui Dumnezeu este însemnată. Dumnezeu, vrând să arate importanţa răstignirii Lui de fiecare dată la Sfânta Liturghie, trimite pe îngerii Săi şi numără paşii noştri către sfânta biserică. Noi, oamenii, suntem aşa de puternici înaintea lui Dumnezeu, încât ne permitem să ne comparăm cu heruvimii, adică cu cetele acelea îngereşti care folosesc lui Dumnezeu spre lauda Lui. Iar îngerii îşi acoperă cu aripile ochii lor, ca să nu vadă. De ce? Pentru că mare este măreţia Tainei.

La această Taină noi participăm la prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Acestea sunt foarte cunoscute de noi, predicăm despre ele de ani de zile, se vorbeşte despre ele în toate cărţile pe care le citim. Cu acestea s-au hrănit moşii şi strămoşii noştri.

Întrebarea este dacă noi, oamenii zilelor noastre, mai înţelegem aceste lucruri şi dacă luăm cuvântul lui Dumnezeu cu credincioşie. Hristos, în Evanghelia de astăzi, a zis: „De veţi avea credinţă măcar cât un bob de muştar, adevărat grăiesc vouă, puteţi muta şi munţii”. Credem toţi în Dumnezeu, dar credem şi în cuvântul acesta, credem în tot ce-a zis El?

Evanghelia de astăzi ne învață deci că totdeauna credința trebuie cultivată, întărită și aprofundată, prin rugăciune și post, astfel încât credința să nu rămână o simplă convingere intelectuală, ci să devină legătură vie a omului cu Dumnezeu Cel nevăzut, dar Care prin harul Său este foarte aproape de om când Îi cere ajutorul.

Vă aștept la Sfânta Liturghie,

Cu pace și binecuvântare,

pr. Cristian Silviu

Linistirea furtunii de pe mare

Mesaje duminicalePosted by Cristian Silviu Comanescu Sat, August 05, 2017 14:12:28

In vremea aceea Iisus a silit pe ucenicii Sai ca sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe tarmul celalalt, pana ce va da drumul multimilor. Iar El, dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage deosebi. Si facandu-Se seara, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de tarm, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva. Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare. Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au spaimantat, zicand ca este o naluca, si de frica au strigat. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! Atunci Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe apa. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. Dar vazand vantul, s-a temut si incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma! Iar Iisus, intinzandu-i indata

mana, l-a apucat si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu. Si, trecand marea, au venit in pamantul Ghenizaretului. ( Matei 14, 22-34)

Dragii mei,

Când Sfinții Apostolii înspăimântaţi L-au văzut pe Iisus umblând pe marea cuprinsă de furtună, El le-a spus: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Mt. 14, 27). Domnul era mult mai puternic decât împrejurările care au generat frica. El a putut linişti furtuna violentă a mării (Mc. 4, 39), a putut aduce vindecarea trupului şi a minţii (Mt. 8, 14-15; Mc. 5, 15), a putut să învingă moartea (In. 11, 43-44), toate prin puterea Cuvântului Său.

A fi creştin nu înseamnă garanţia că vei fi curajos şi vei fi eliberat de toate sentimentele de îngrijorare. Dar, această garanţie ne-o oferă Cuvântul lui Dumnezeu, care, atunci când este ascultat, face ca teama şi neliniştea să-şi piardă din puterea lor paralizantă.

Suntem în siguranţă sub protecţia dragostei lui Dumnezeu, suntem la adăpost pentru eternitate, prin harul Său. Dacă Hristos este Mântuitorul nostru, vom ajunge la ţărm, indiferent cât de mică ne este credinţa sau cât de înfuriate vor fi valurile îndoielilor şi ale necazurilor.

Mântuirea noastră cade în responsabilitatea Sa. Responsabilitatea noastră este să ne încredem în El şi să-L ascultăm. Dumnezeu a început în noi această lucrare bună şi a promis că „o va isprăvi, până în ziua lui Hristos Iisus” (Filip. 1, 6).

Aceasta îi dă creştinului care se încrede în Dumnezeu o pace care dăinuie, precum şi siguranţa că va ajunge cu bine în portul ceresc.

Vă aștept la Sfânta Liturghie,

Cu pace și binecuvântare,

Pr.Cristian Silviu



Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

EvenimentePosted by Cristian Silviu Comanescu Sat, June 24, 2017 01:07:32

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Ioan este nume iudaic - "Iohanan" prescurtat

Dragii mei

Sâmbăta aceasta adică mâine se face pomenirea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Data de 24 iunie nu a fost fixata intr-un mod intamplator ca zi a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc dupa ce Zaharia, tatal sau, a tamaiat in sfantul altar - loc in care numai arhiereul intra o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29). Aceasta luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie si alta din octombrie. Avand in vedere cele descoperite in Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti au randuit ca ziua zamislirii Sfantului Ioan sa fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de nastere.

Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere ca dupa solstitiul de vara din 21 iunie, ziua incepe sa scada si noaptea sa creasca. De aici putem intelege ca Sfantul Ioan Botezatorul, persoana care reprezinta Legea Veche, se naste intr-un timp cand ziua se micsoreaza, ca semn ca Legea Vechiului Testament incepe sa apuna pentru ca vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Sa nu uitam ca Nasterea Mantuitorului este praznuita pe 25 decembrie, dupa solstitiul de iarna din 22 decembrie, cand ziua incepe sa creasca.

Să încercăm să ne aţintim privirea și ruga cât mai des asupra acestui chip măreţ, dar uman, al Botezătorului şi să învăţăm cum să trăim deplin, din toate puterile noastre, până la ultima picătură a efortului nostru omenesc!.

Vă aștept la Sfânta Liturghie atât mâine de la ora 9.00 cât și Duminică de la ora obișnuită.

Cu pace și binecuvântare,

Pr.Cristian Silviu





« PreviousNext »